FUNCTION CALLING / TOOL USE
Definiție
Function calling este capacitatea unui model de a folosi unelte externe pentru a-și îndeplini sarcina: în loc să „ghicească” un calcul sau o informație, modelul apelează un instrument potrivit (un calculator, o interogare în baza de date, un API de curs valutar, o căutare web), primește rezultatul și îl folosește în răspuns.
Mecanismul: dezvoltatorul îi pune la dispoziție un meniu de funcții descrise clar („getCursBNR(data)”, „cautaFactura(numar)”), iar modelul decide singur când și cu ce parametri să le cheme. Asta rezolvă elegant o slăbiciune structurală a LLM-urilor: aritmetica și faptele curente. Un LLM care calculează „din cap” TVA la o sumă cu multe zecimale poate greși; unul care apelează calculatorul, nu. Tool use e fundamentul pe care sunt construiți agenții.
Pentru fluxurile financiare, acesta e răspunsul la scepticismul legitim „nu las un model probabilistic să-mi facă calculele”: corect, calculele le face funcția deterministă, modelul doar orchestrează. Arhitectura sănătoasă: LLM-ul interpretează cererea și alege uneltele; cifrele vin întotdeauna din sisteme exacte (ERP, calculator, API oficial).
Exemple practice
- „Cât e TVA de plată pe facturile emise săptămâna asta?”: modelul apelează interogarea în ERP și funcția de calcul; cifra vine din sistem, nu din „memoria” modelului.
- Conversia valutară într-un raport: modelul cheamă API-ul de curs oficial la data tranzacției, în loc să folosească un curs aproximativ din datele de antrenare.
- Audit trail: fiecare apel de funcție e înregistrat (ce unealtă, ce parametri, ce rezultat), deci poți reconstitui exact de unde vine fiecare cifră din raportul generat.