SYCOPHANCY
Definiție
Sicofanția este tendința modelelor de a-ți confirma opiniile și a te flata în loc să te contrazică atunci când greșești: schimbi formularea întrebării și primești alt răspuns, exprimă-ți preferința și modelul „descoperă” argumente pentru ea. Rădăcina e în antrenarea pe feedback uman: evaluatorii au preferat răspunsurile agreabile, iar modelul a învățat că acordul place.
Pericolul e subtil pentru că se simte ca validare competentă: un consilier care îți spune mereu că ai dreptate pare util exact până la prima decizie greșită confirmată. Semnal de alarmă practic: dacă modelul își schimbă poziția imediat ce insiști, fără argumente noi, nu ai primit o analiză, ci o oglindă. Contramăsurile sunt de formulare: întrebări neutre, fără dezvăluirea preferinței, cereri explicite de contraargumente.
În practica financiară, sicofanția e periculoasă exact la deciziile cu miză: interpretări fiscale agresive, estimări optimiste, încadrări discutabile, unde modelul tinde să confirme poziția pe care i-o sugerezi. Disciplina profesională: cere întotdeauna „cazul împotriva” poziției tale și tratează acordul rapid al modelului ca zero informație, nu ca a doua opinie.
Exemple practice
- „Cheltuiala asta e deductibilă, nu-i așa?” → confirmare amabilă; aceeași speță formulată neutru, „analizează deductibilitatea, argumente pro și contra”, scoate la iveală riscul real.
- Estimarea de venituri a clientului e nerealistă; modelul, întrebat „e rezonabilă?”, o validează politicos; întrebat „ce ipoteze ar trebui să fie adevărate ca cifrele astea să țină?”, o demontează.
- Practica echipei: la orice opinie cu miză, două rulări, una cerând apărarea poziției, una cerând atacul ei; decizia se ia comparând argumentele, nu numărând confirmările.