Europa a accelerat cu 48% într-un an. Noi am rămas la 5,2% — și românii spun singuri de ce
Pe 17 iunie 2026, Comisia Europeană a publicat pachetul „State of the Digital Decade”, raportul de țară pentru România și un Eurobarometru special. Cifra care ne interesa cel mai mult nu s-a mișcat. S-a mișcat, în schimb, media europeană — semnificativ. Iar în Eurobarometru apare, negru pe alb, motivul principal pe care îl invocă românii pentru care nu folosesc AI generativ. Nu e prețul. Nu e frica de concediere. Este lipsa formării.
// Cuprins
Ce s-a publicat pe 17 iunie
În mai am scris despre două cifre Eurostat care ne așezau ultimii în Uniune: 5,21% dintre firmele din România foloseau tehnologii AI și 17,8% dintre români folosiseră AI generativ. Articolul se încheia cu o promisiune implicită: revenim când apar date noi.
Au apărut. Pe 17 iunie 2026, Comisia Europeană a publicat, în aceeași zi, trei lucruri relevante:
- Pachetul „State of the Digital Decade 2026”, evaluarea la jumătatea drumului către țintele digitale pentru 2030.
- Raportul de țară pentru România, cu recomandări specifice.
- Eurobarometrul special Digital Decade 2026, cu teren desfășurat în februarie–martie 2026 și cu o fișă separată pentru fiecare stat membru, inclusiv România.
Primele două confirmă ce știam. Al treilea spune ceva ce nu știam, și e partea cea mai utilă a acestui articol. Dar hai să le luăm pe rând.
Cifra care s-a mișcat și cifra care n-a
Datele Eurostat pe care se sprijină rapoartele sunt tot cele colectate pentru anul de referință 2025, deci procentele naționale sunt aceleași ca în mai. Ce e nou e viteza la care se mișcă restul Europei, calculată explicit de Comisie.
Plus 6,5 puncte procentuale față de 2024, o creștere de 48% într-un singur an, cifră calculată explicit în raportul Comisiei.
Ultimul loc în UE, urmată de Polonia (8%) și de Bulgaria, Grecia și Cipru (9% fiecare). Liderii: Danemarca 42%, Finlanda 38%, Suedia și Belgia 35%.
Aici e miezul problemei și motivul pentru care merita un articol nou. Un decalaj static și un decalaj care se lărgește sunt două lucruri diferite. În mai vorbeam despre o distanță de aproape 4 ori față de media europeană. Distanța aceea nu s-a păstrat: s-a mărit, pentru că restul continentului a apăsat pedala într-un an în care noi am stat.
Când ceilalți accelerează cu 48% și tu rămâi pe loc, nu pierzi teren proporțional. Pierzi teren compus.
Nu e un indicator izolat
Tentația firească e să spui: bine, AI-ul e nou, mai avem timp. Problema e că indicatorul de AI nu stă singur. Se așază peste un tipar care se repetă la aproape fiecare capitol digital măsurat de Eurostat pentru 2025.
| Indicator (Eurostat, 2025) | România | Media UE | Poziție |
|---|---|---|---|
| Firme care folosesc tehnologii AI | 5% | 20% | ultimul loc |
| Firme cu cloud sofisticat sau intermediar | 22% | 47% | penultimele trei |
| Persoane cu competențe digitale de bază (16–74 ani) | 32% | 60% | ultimul loc |
| Utilizarea serviciilor de e-guvernare | 17% | — | ultimul loc (Finlanda și Danemarca: 91%) |
| IMM-uri cu intensitate digitală foarte ridicată | 2% | — | ultimul loc |
Ținta europeană pentru 2030 la competențe digitale de bază este 80%. UE e la 60%. Noi, la 32%. Ținta pentru IMM-uri cu intensitate digitală măcar bazală este 90%; media UE e la 71%.
Nu e o problemă de capacitate tehnică. Rămâne exact diagnosticul din mai, doar că acum e confirmat de trei documente în plus: problema e de adopție.
Ce spun românii despre ei înșiși
Aici intervine Eurobarometrul. Până acum, când discutam de ce nu se folosește AI în România, invocam ipoteze: prețul abonamentelor, teama de GDPR, neîncrederea, lipsa timpului. Ipoteze rezonabile, dar ipoteze.
Sondajul din februarie–martie 2026 a întrebat direct. Iată ce au răspuns respondenții din România, când li s-a cerut să numească principalele obstacole în calea folosirii instrumentelor de AI generativ:
Citește încă o dată prima linie. Bariera pe care românii o pun pe primul loc nu este una pe care o poate rezolva o firmă de software, un guvern sau un abonament mai ieftin. Este una care se rezolvă cu timp petrecut lucrând cu instrumentul.
Din aceeași fișă de țară mai reținem două lucruri. Primul: doar 59% dintre români consideră politica digitală o prioritate ridicată pentru UE, față de 79% media europeană. Al doilea: 64% dintre români susțin că dezvoltarea AI ar trebui reglementată atent, chiar dacă asta îi constrânge pe dezvoltatori, față de 80% media UE.
Nu suntem, așadar, o țară speriată de AI care cere frâne. Suntem o țară care, în bună măsură, încă nu s-a apropiat suficient de subiect cât să aibă o opinie fermă despre el. Iar prioritatea nr. 1 pe care o cer românii pentru deceniul următor confirmă: 77% vor ca instrumentele digitale să devină mai accesibile pentru toată lumea.
Aceeași concluzie, într-o sală din Oradea
La o lună după rapoartele europene, pe 13 iulie 2026, CECCAR a organizat ediția a XXII-a a Zilei Naționale a Contabilului Român. Tema aleasă pentru acest an spune totul despre unde e profesia: „#SmartAccounting powered by AI. A fi sau a nu fi?”
La Oradea, filiala CECCAR Bihor a reunit experți contabili, reprezentanți ai instituțiilor publice și specialiști în tehnologie. Renate Popescu, președintele filialei, a formulat problema într-un fel care merită reținut:
„Întrebarea nu este dacă inteligența artificială poate și va schimba profesia contabilă. Întrebarea corectă este dacă suntem noi pregătiți să ne schimbăm împreună cu inteligența artificială. Dacă rămânem ancorați în trecut, vom fi depășiți de firmele și cabinetele care aleg să evolueze.” Renate Popescu, președinte CECCAR Bihor · 13 iulie 2026
Din același panel, trei observații care se potrivesc surprinzător de bine cu ce scriem aici de luni de zile.
Despre date structurate. Cristian Toma, expert contabil și reprezentant Saga Software, a explicat că povestea nu începe acum doi ani, ci acum cinci-șase, odată cu digitalizarea relației cu statul: „Inteligența artificială funcționează cu atât mai bine cu cât informațiile sunt mai bine structurate.” E, în alte cuvinte, exact argumentul pentru care contabilul pornește cu un avantaj: lucrează deja cu date structurate.
Despre confidențialitate. Tot Cristian Toma, cu o formulare pe care o recomandăm afișată lângă monitor:
„Nu voi recomanda niciodată încărcarea într-un sistem AI public a unui stat de salarii care conține nume, CNP-uri sau alte date personale. Vorbim despre informații sensibile, iar orice aplicație conectată la internet poate avea vulnerabilități. Confidențialitatea trebuie să rămână prioritatea numărul unu.” Cristian Toma, expert contabil
Despre verificare. Alin Hucea, specialist în dezvoltarea de soluții AI, a comparat AI-ul cu un coleg junior: rapid, neobosit, dar care greșește și trebuie verificat permanent. Și a adăugat propoziția care rezumă întregul articol de față: „Nu cred că inteligența artificială va înlocui contabilii. Cred însă că un contabil care știe să folosească AI îl va înlocui pe unul care refuză să o înțeleagă.”
Nu e o coincidență că raportul Comisiei Europene și un panel de la Oradea ajung la aceeași concluzie prin drumuri complet diferite. Când datele macro și experiența de teren spun același lucru, de obicei lucrul acela e adevărat.
De ce „lipsa formării” nu se rezolvă cu un curs
Reacția instituțională standard la „lipsa competențelor” este un curs. Două zile, un certificat, o poză de grup. Am făcut instruire, bifat.
Problema e că AI-ul nu se învață ca legislația fiscală, prin expunere la informație. Se învață ca Excel-ul: prin repetiție, în contexte reale, cu greșeli proprii. Nimeni nu a devenit bun la Excel după un curs de două zile. A devenit bun după al treilea raport lunar făcut sub presiune.
Am scris în mai despre studiul Phillippa Lally (University College London, 2010): mediana până când un comportament nou devine automat a fost de 66 de zile, nu 21. Iar zona de risc maxim sunt primele 30. Acolo se pierd cei mai mulți. Acolo închizi tab-ul.
Pune cele două lucruri împreună și obții diagnosticul complet:
- România spune că îi lipsește formarea (28%, bariera nr. 1 în Eurobarometru 2026).
- Formarea reală în AI cere repetiție zilnică, nu expunere unică (Lally, 2010).
- Repetiția zilnică fără structură se stinge în sub 30 de zile (același tipar ca abonamentul la sală).
Ce lipsește, deci, nu e conținutul. Conținut e peste tot, gratuit, mai mult decât poate consuma cineva. Lipsește mecanismul care te aduce înapoi mâine.
Ce am construit între timp
Între articolul din mai și cel de acum au trecut aproape trei luni. Le-am folosit ca să construim exact acest mecanism.
Jurnalul AI este o resursă descărcabilă gratuit din secțiunea Resurse. Un program de 30 de zile, cu 10–15 minute pe zi: un termen nou de înțeles, un exercițiu practic mic cu un instrument AI, o reflecție scurtă scrisă. Nu îți cere cont, nu îți cere email, nu îți cere bani, la fel ca tot restul hub-ului.
În jurul lui am publicat o serie de șase articole, câte unul pentru fiecare săptămână de activitate practică:
| Săptămâna | Activitatea | Ce înveți efectiv |
|---|---|---|
| S1 | Familiarizare — alege-ți tool-ul | Să nu mai pierzi două luni întrebându-te care model e „cel mai bun” |
| S2 | Prompturi care chiar funcționează | Structura unei cereri, nu formule magice |
| S3 | Compară modele și halucinații | Să recunoști un răspuns plauzibil, dar fals — înainte să-l trimiți clientului |
| S4 | Igienă AI și consolidare | Ce nu se urcă niciodată într-un tool extern |
| S5 | Projects, rutine și lucrul organizat | Trecerea de la „mă joc” la „lucrez” |
| S6 | Documente, date și conexiuni | Teancul de facturi, norma de 40 de pagini, calculul cu trei condiții |
La finalul celor 30 de zile, jurnalul îți dă un prompt final care îți generează propria poveste de călătorie, un text personalizat, construit din ce ai scris tu, nu din ce am scris noi. E recompensa care închide bucla obiceiului.
Ce faci luni dimineață
Rapoartele europene sunt utile ca diagnostic și inutile ca tratament. Niciun contabil din România nu și-a schimbat felul de a lucra pentru că a citit un document al Comisiei Europene.
Așa că închei cu singura parte care contează. Nu ai nevoie de o strategie. Ai nevoie de trei lucruri, în ordinea asta:
- Un instrument. Unul singur, ales luni și pe care nu-l schimbi 30 de zile.
- Un moment fix. Aceleași 15 minute în fiecare zi lucrătoare, de preferat legate de ceva ce faci deja (prima cafea, după verificarea e-mailului).
- Un loc unde scrii ce ai încercat. Nu pentru noi. Pentru tine, peste 30 de zile, când vei vrea să vezi cât ai avansat.
Al treilea e Jurnalul. Primele două ți le dai singur.
Surse
- Comisia Europeană — 2026 State of the Digital Decade package (17 iunie 2026)
- Comisia Europeană — Romania's 2026 Digital Decade Country Report
- Comisia Europeană — Digital Decade 2026: Special Eurobarometer (teren februarie–martie 2026)
- Eurostat — Towards Digital Decade targets for Europe, date 2025
- Eurostat — 20% of EU enterprises use AI technologies
- Transilvania Business — Ziua Națională a Contabilului Român, ediția a XXII-a — CECCAR Bihor (13 iulie 2026)
- Lally, P. et al. (2010), How are habits formed: Modelling habit formation in the real world, European Journal of Social Psychology